Stiri meteo

Subtire vintul de toamna pe Valea Tutovei, la Plopana. Dimineata de
duminica trecuta parca nu aducea a bine, un cer vinetiu plimba norii de la
un capat la altul. “Vine ploaie si ninsoare” – spunea inginerul Florin
Acatrinei, de la Oficiul Judetean de Consultanta Agricola, horticultor cu
diploma de doctor si meteorolog de nevoie, pentru ca are o pepiniera in
care pamintul sa cam facut beton. Inginerul Nicu Nistor are livada cu meri
chiar intre colinele Tutovei, dar nu dadea semn de ingrijorare. E om de
actiune si are un principiu: “Ce e astazi e astazi, iar ce e miine e miine”,
astfel ca ne-a aratat, mai intii, sediul fermei pe dinauntru, apoi ne-a invitat
sa nu uitam pentru ce am venit in Plopana. Duminica, satenii au sarbatorit,
al doilea an la rind, Ziua Recoltei, iar deschiderea unui asemenea
eveniment nu putea fi ratata. Asa ca ne-am urnit din ferma si am intrat in
piata comunala, locul in care gospodarii au si amenajat standurile cu
roadele toamnei.
Nici n-am facut bine primul pas in incinta pietei, ca famfara a inceput sa cinte
“Marsul de intimpinare”. Sefii de stat ar fi palit de invidie, noroc ca nu s-au
invrednicit pina acolo. Pacat, ar fi avut ce sa admire. Frumusete de roade: mere
cit dovlecii, bostani cit roata carului, gogosari cit pepenii si struguri in boabe cit
vrabia! Ei sa nu fi fost chiar asa, dar la expozitie oricum au adus toti ce era mai
vrednic de aratat. Valea Tutovei e tara legumicoltorilor, un sat de aici se si
cheama Ruteni, iar despre ruteni sau lipoveni se stie cit de mesteri sint la
gradinarit. Unii incep sa faca din aceasta preocupare o afacere, iar citiva ingineri
agronomi dau deja lectii in domeniu. Cine n-a auzit despre Colinele Tutovei decit
ca despre celebra Katanga – tara saraciei si n-a venit la Ziua Recoltei de la
Plopana, va ramine vesnic cu aceasta impresie. Nasc si la Plopana oameni
vrednici, iar rezultatele incep sa se vada. Un pomicultor, un legumicultor, un
crescator de albine stateau alaturi in expozitie cu produsele lor. Mai incolo, in
tarcuri incropite din materiale la moda – grilaj de sirma zincata – mindrete de vaci
cu lapte (una mai productiva ca alta), frumusete de capre si de oi, o iapa trasa
parca din condei si o mina de pucelusi negriciosi si dragalasi. La citiva metri, in
centrul platoului, o gluga imensa de ciocani, un car inca nedescarcat si citeva
unelte agricole de pe vremea bunicilor (cine stie, poate inca bagate in brazda si
astazi, pentru ca asa-i in Romania contemporana!). In spate, doua trei utilaje ca
din cataloagele de prezentare, despre stapinii carora am aflat, ulterior, ca s-au
apucat serios de agricultura.
Ziua Recoltei, la Plopana, e un fel de zi a satului. Lumea vine ca la promenada,
ca la fostele hore. Duminica, se anuntau si doua formatii artistice de la oras,
astfel ca toti cautau locuri mai bune in jurul estradei. La calmul din jur, agitatia
primarului Gheorghe Andries iesea in evidenta ca uleiul in oala. Pe toate le-ar fi
facut primarul: punea ici o ladita cu simburi de bostan, muta dincolo niste seceri
atirnate de o taraba, apoi batea citeva cuie intr-o masa, in ciuda vintului care
voia sa fluture un teslaif. Soarele se ridicase deasupra capetelor, iar preotii din
trei parohii si-au facut si ei aparitia, semn ca slujba de duminica se incheiase.
Gata! Festivitatea putea incepe si cum altfel decit cu un sobor de preoti, care sa
sfinteasca roadele toamnei, pentru a multumi lui Dumnezeu de cite ne-a dat si si
in acest an. Scurta slujba, adaptata evenimentului, asa incit primarul Andries si-a
aranjat esarfa tricolora si a trecut hotarit la cel mai solemn moment al
evenimentului. Nu mai putin de 39 de gospodari ai satului au fost chemati sa li se
stringa miinile, sa li se dea cite o diploma de merit, dar si cite un pliculet cu
niscaiva parale. Asa, ca un mic stimultent si ca un premiu pentru harnicia lor. S-o
tina tot asa! N-au scapat nici citiva fruntasi de pe la Centru, adica din Bacau, dar
care s-au ales numai cu diplomele si cu aplauzele satenilor. Bune si astea, mai
ales la vreme de campanie electorala: o bataie din palme, un vot! Sau, mai stii?
Iar pentru ca la romani petrecerile fara cint si joc nu ar avea nici un farmec,
momentele decisive au fost incredintate lui Petrica Vlase si Ansamblului
Busuiocul, dar si solistului George Cojocarescu, pe care satenii din Plopana par
ai cunoaste mai ceva decit pe sarmanul Michael Jakcson. Pe gratare micii
sfiriiau parca mai avan, dar vinul si berea i-au stins rapid, iar despre vremea rea
nici pomeneala.
Si, atunci, cum sa nu repeti, la infinit, cu Arghezi, duminica la Plopana: “Niciodata
toamna nu fu mai frumoasa!”.