In 1866 liberalii aduceau in tara un print strain, Carol de Hohenzolern Sigmaringen, pentru a deveni domn. O dorinta exprimata de altfel si cu alte prilejuri. Un print strain aducea noului stat nu doar relatii externe mai bune cu posibilitatea de obtinere a independentei, dar si stabilitate interna, inlaturand disputele pentru tron ale posibililor candidati interni. Solutia s-a dovedit a fi una fericita, chiar daca ulterior liberalii s-au cam suparat pe Carol.Iata ca iar apare ideea unui german salvator. De data asta de mai aproape, de la Sibiu. Sa fie faptul ca e german ceea ce-l recomanda, sau calitatile de bun administrator? Cauta PNL-ul un exemplu de profesionalism si seriozitate? Si oare nu e asta o recunoastere a esecului propriului partid de a produce lideri de un asa calibru?In 1866 ne-a salvat un german. Azi e nevoie de inca unul? Si ce trebuie el sa salveze de fapt? Romania, sau clasa politica romaneasca din ce in ce mai compromisa?